8. Cui mă pot adresa dacă am nevoie de ajutor pentru a reveni la muncă?

Sprijinul acordat lucrătorului pentru a putea reveni la muncă este foarte important și poate face diferența

între o revenire de succes, cu menținerea angajatului la locul de muncă pe termen lung, și o revenire eșuată. Și pe această temă există multiple studii care detaliază formele de suport și cine le poate oferi.

• O primă sursă de sprijin și poate cea mai importantă este angajatorul, adică toate acele persoane care reprezintă angajatorul și care au un rol cheie în adaptarea angajatului – managerul organizației, șeful direct, specialistul de resurse umane, sau alții. Numeroase studii arată că spre finalul perioadei de concediu medical angajatorul poate avea un rol esențial în ajutarea lucrătorului să revină la muncă. În cazurile în care angajatorul alege să se implice în acest proces minimal, de obicei revenirea la muncă este dificilă și nu are rezultatele așteptate. De aceea este important ca lucrătorul să se adreseze în primul rând angajatorului său atunci când dorește să revină la muncă (Adela Popa et al. 2019).
• A doua sursă importantă de sprijin este reprezentată de personalul medical. În principal medicul curant, dar și medicul de medicina muncii, medicul de familie, medicul de expertiza asigurărilor medicale (în cazul în care se pune problema intrării în pensie de invaliditate) pot oferi sprijin în diverse momente ale drumului de la diagnosticare și până la reluarea muncii, dar și după aceea. Din păcate, mulți pacienți se plâng de faptul că rareori subiectul reluării muncii este adus în discuție de către medic și astfel, nici nu este oferit suportul necesar. Echipele interdisciplinare de medici (medic curant împreună cu medic de medicina muncii) pot face o evaluare mai adecvată a nevoilor pacientului (Tricia Morrison și Roanne Thomas 2014)
• Sprijin pot oferi nu doar specialiștii, ci toți cei aflați în anturajul lucrătorului ce revine la muncă. În special colegii pot avea un rol covârșitor în modul în care acesta se adaptează la muncă după un astfel de diagnostic. Studiile arată că persoanele cu boli cronice apreciază mai puțin sfaturile primite de la colegi, cât ajutorul concret oferit de aceștia (Carolyn Dewa et al. 2016)
• Alte surse de suport amintite de pacienții din alte țări ce au participat în diverse studii au fost resursele informaționale, adică primirea la timp de informații despre boala lor, despre beneficiile sociale existente, despre drepturile pe care le au sau implicațiile financiare ale diagnosticului lor (Theresa Mitchell 2015)

Trebuie menționat că există un acord la nivelul studiilor existente privind faptul că sprijinul oferit de angajator este cel mai apreciat de lucrător și cel mai hotărâtor pentru succesul procesului de revenire la muncă. Pe lângă ideile de mai sus, pe acest website puteți găsi surse potențiale de suport din România, dacă accesați secțiunea Resurse.