Diagnosticul de boală cronică are implicații nu doar la nivel personal și familial, ci și în ce privește activitatea profesională. În prima fază, persoanele diagnosticate cu boală cronică tind să prioritizeze viața personală și să lase locul de muncă pe plan secund, așa cum e și firesc. Ulterior, după tratament, multe persoane consideră că reluarea muncii poate aduce beneficii.

Un diagnostic de boală cronică gravă (cancer și nu numai) poate produce deficite cognitive care afectează capacitatea de muncă, cum ar fi probleme de memorie, deficit al abilităților verbale, o scădere a vitezei de procesare a informației sau de execuție a sarcinilor. Toate acestea sunt semnalate de studiile existente ca fiind frecvente în cazul bolnavilor de cancer și sunt posibile și în cazul altor patologii.

Renunțarea la muncă, fie ea temporară sau definitivă, poate fi însoțită de efecte psiho-sociale cum ar fi scăderea încrederii în propria persoană, scăderea competențelor profesionale, sentimentul lipsei de sens, sentimentul inutilității, pierderea relațiilor profesionale.

Impactul bolii cronice sau al dizabilității este diferit de la persoană la persoană. Sunt persoane pentru care afectarea este minimă și acestea aleg să lucreze fără a intra în concediu medical, în timp ce alte persoane rămân o perioadă de câteva luni sau câțiva ani în afara pieței muncii și ulterior reiau munca din nou. Există de asemenea și o categorie de persoane care aleg să nu mai revină la muncă. Este important de înțeles că toate acestea sunt alegeri personale și că decizia privind munca trebuie luată de fiecare în parte, în funcție de contextul lui personal și după discutarea acestor aspecte cu medicul.

Deși boala cronică poate avea un impact semnificativ asupra vieții profesionale și carierei, există astăzi multiple intervenții la care se poate apela pentru a reduce acest impact. Vizitați secțiunea de [Ce recomandări practice pot urma?] pentru a afla mai multe informații despre astfel de intervenții.