3. Ce intervenții pot fi încorporate în practica clinică și psihologică pentru a facilita revenirea la muncă a angajatului cu boală cronică?
Incidența crescută a bolilor cronice la nivel global afectează calitatea vieții, generează costuri economice și medicale și impune căutarea de strategii și soluții care să permită persoanelor cu boli cronice să ducă o viață profesională activă. Medicii, psihologii și asistenții sociali și celelalte categorii de personal din această sferă pot contribui cu mult pentru a facilita revenirea la muncă a celor cu boli cronice sau cu dizabilități.
- O analiză sistematică a studiilor privind intervențiile care susțin revenirea la muncă pentru angajații cu boli cronice (diabet, boli cardiovasculare, sindrom metabolic vascular, boli respiratorii, afecțiuni osteoarticulare, tulburări mentale și tulburări neurologice) sugerează că programele multidisciplinare, adecvate locului de muncă și profesiei pacientului, sunt cele mai eficiente în susținerea revenirii la muncă și în reducerea absențelor din cauza bolii (Soja Nazarov et al. 2019)
- Terapiile cognitive-comportamentale au rezultate semnificative în sprijinirea revenirii la muncă și în reducerea numărului de zile de concediu medical (Vita Ligaya Dalgaard et al. 2017)
- Intervențiile de consiliere și coach-ing sunt eficiente pentru a-i ajuta pe pacienți să susțină un stil de viață sănătos și îmbunătățesc semnificativ percepțiile acestora referitoare la capacitatea de lucru și oboseală (Kristopher Lamore et al. 2019).
Aceste studii și altele indică o serie de intervenții, diferențiate în funcție de patologie, ce pot fi implementate în practica clinică și psihologică în sprijinul reintegrării profesionale a pacienților cu boală cronică. Abordarea multidisciplinară și intervențiile corelate cu specificul muncii pacientului au o eficiență semnificativă în facilitarea revenirii la serviciu.
